Aparținătorul care îngrijește acasă un bolnav cronic, un părinte vârstnic sau o persoană cu dizabilitate ajunge frecvent la o oboseală fizică și emoțională profundă, numită adesea epuizarea îngrijitorului. Ea apare treptat, din somnul întrerupt, din responsabilitatea continuă și din renunțarea la timpul propriu. Recunoscută din timp, poate fi limitată prin împărțirea sarcinilor, prin pauze planificate și prin sprijin specializat.
De ce obosește atât de mult cel care îngrijește un bolnav acasă?
Cel care îngrijește un bolnav acasă obosește pentru că efortul este continuu, fără zile libere și fără un program care se încheie seara. La munca fizică, precum mobilizarea, igiena sau pregătirea meselor, se adaugă grija pentru tratamente, programările medicale, cheltuielile și deciziile grele. Mulți aparținători au și un serviciu sau copii de crescut. Tristețea legată de schimbarea persoanei iubite și sentimentul de vinovăție când apare nerăbdarea fac oboseala și mai apăsătoare.
Cum se recunoaște epuizarea aparținătorului?
| Domeniu | Semne frecvente |
|---|---|
| Corp | Oboseală care nu trece după odihnă, dureri de spate, răceli repetate |
| Somn | Somn întrerupt, dificultăți de adormire chiar și când este posibil |
| Emoții | Iritabilitate, plâns ușor, neliniște, sentiment de vinovăție |
| Gândire | Uitare, dificultăți de concentrare, decizii amânate |
| Viață socială | Renunțarea la prieteni și la activitățile plăcute |
| Propria sănătate | Controale medicale amânate, mese sărite, consum mai mare de alcool |
Mai multe semne prezente în același timp, timp de săptămâni, arată că ritmul de îngrijire nu mai poate fi susținut fără ajutor. Somnul are un rol aparte, explicat în articolul despre somnul și sănătatea mintală.
Cum se pot împărți sarcinile de îngrijire?
Sarcinile de îngrijire se împart cel mai ușor când sunt scrise concret și distribuite pe persoane și pe zile, nu cerute vag, la nevoie.
- O listă completă a sarcinilor: medicație, cumpărături, igienă, transport, documente, vizite.
- O discuție de familie, în care fiecare preia ce poate, inclusiv rudele aflate departe, care se pot ocupa de programări sau de acte.
- Un caiet sau un document comun cu tratamentele, programările și observațiile zilnice.
- Cel puțin o pauză fixă pe săptămână pentru aparținătorul principal, cu o persoană care îl înlocuiește.
Medicul de familie și medicul specialist pot indica ce servicii de îngrijire la domiciliu, centre de zi sau forme de sprijin social există în zonă. Condițiile și procedurile se află direct de la medic, de la primărie sau de la instituțiile de asistență socială, pentru că diferă de la un caz la altul.
Ce ajută aparținătorul să își păstreze echilibrul?
Echilibrul aparținătorului se sprijină pe aceleași lucruri simple pe care le recomandă bolnavului: mese regulate, mișcare, somn cât de cât protejat și contact cu alți oameni. Câteva minute de respirație lentă sau o plimbare scurtă reduc tensiunea acumulată, la fel ca exercițiile din articolul despre tehnicile simple de relaxare. Legăturile cu prietenii, chiar și prin telefon, contează mult, după cum arată și articolul despre relațiile sociale și sănătatea mintală.
Grupurile de sprijin pentru aparținători, organizate uneori de spitale, de asociații de pacienți sau online, oferă informații practice și sentimentul că povara nu este purtată de unul singur.
Când are nevoie aparținătorul de ajutor specializat?
Aparținătorul are nevoie de ajutor specializat când tristețea, anxietatea sau oboseala persistă și îi afectează viața de zi cu zi, când nu mai poate dormi sau mânca normal ori când simte că nu mai face față. Primul pas poate fi o discuție cu medicul de familie, care poate recomanda un psiholog sau un medic psihiatru. Propriile boli cronice ale aparținătorului nu se neglijează, iar controalele programate se respectă. Informațiile din acest articol sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical sau psihologic.
Gândurile de a-și face rău, de a pune capăt vieții sau teama de a-i face rău persoanei îngrijite sunt o urgență: se sună imediat la 112. Același lucru este valabil dacă persoana îngrijită are lipsă de aer, durere în piept, semne de accident vascular cerebral sau confuzie apărută brusc.
