Nebulizatorul transformă soluția prescrisă de medic într-o ceață fină, care ajunge direct în căile respiratorii prin mască sau prin piesa bucală. O ședință durează de obicei câteva minute și se face așezat, cu respirație calmă. Rezultatul depinde la fel de mult de tehnică și de curățenia aparatului ca de soluția folosită, iar în aparat se pune doar ce a indicat medicul.
Ce tipuri de nebulizatoare există?
Pentru folosirea acasă există trei tipuri principale de nebulizatoare: cu compresor, cu ultrasunete și cu membrană vibrantă.
| Tip | Cum funcționează | Particularități |
|---|---|---|
| Cu compresor | Aerul sub presiune pulverizează lichidul | Robust, compatibil cu cele mai multe soluții, mai zgomotos |
| Cu ultrasunete | Vibrațiile rapide produc ceața | Silențios, dar nu se potrivește oricărei soluții |
| Cu membrană vibrantă | Lichidul trece printr-o sită foarte fină | Mic, portabil, piesele cer curățare atentă |
Medicul sau farmacistul pot spune dacă soluția prescrisă este compatibilă cu un anumit tip de aparat, informație care apare uneori și în prospect. Cum se citește corect acest document arată ghidul despre prospectul unui medicament.
Cum se face corect o ședință de aerosoli?
O ședință corectă începe cu mâinile spălate și cu aparatul montat pe o suprafață stabilă.
- În paharul nebulizatorului se pune exact cantitatea de soluție indicată de medic.
- Pacientul stă așezat, cu spatele drept; poziția culcată reduce cantitatea care ajunge în plămâni.
- Piesa bucală se ține între buze, iar masca se fixează bine pe nas și gură, fără spații pe margini.
- Respirația se face lent, pe gură, cu inspirații ceva mai adânci decât de obicei.
- Ședința se încheie când ceața nu mai iese constant, de regulă după 5–15 minute, în funcție de aparat.
- După unele medicamente inhalate, medicul recomandă clătirea gurii și spălarea feței.
Piesa bucală este, în general, mai eficientă la adulți și la copiii mari, iar masca este preferată la copiii mici și la persoanele care nu pot ține piesa în gură.
Ce nu se pune în nebulizator?
În nebulizator nu se pun uleiuri esențiale, ceaiuri, decocturi de plante, apă de la robinet sau soluții preparate în casă. Particulele fine ajung adânc în plămâni, unde astfel de lichide pot provoca iritații, crize de tuse sau inflamații. Nici serul fiziologic nu se folosește din proprie inițiativă la copiii mici sau la persoanele cu astm, ci doar la indicația medicului. Greșelile frecvente legate de plămâni sunt adunate în articolul despre sănătatea respiratorie. Informațiile de aici au caracter general și nu înlocuiesc consultul medical.
Cum se curăță nebulizatorul după fiecare folosire?
După fiecare ședință, paharul, masca și piesa bucală se desfac, se clătesc cu apă caldă și se lasă să se usuce complet la aer, pe un prosop curat.
- Tubul de aer nu se spală pe dinăuntru; dacă apare umezeală în el, se pornește aparatul câteva minute fără pahar, ca să se usuce.
- Periodic, de obicei o dată pe zi sau după instrucțiunile producătorului, piesele se spală cu apă și detergent de vase, apoi se dezinfectează după metoda indicată.
- Filtrul de aer al compresorului se schimbă când își pierde culoarea sau la intervalul din instrucțiuni.
- Piesele crăpate, opace sau cu depuneri se înlocuiesc.
- Fiecare persoană are mască sau piesă bucală proprie.
Un aparat curățat insuficient poate deveni un loc în care se înmulțesc microbii, cu atât mai riscant pentru plămânii deja bolnavi.
Când respirația cere urgențele în timpul unui tratament cu aerosoli?
Respirația cere urgențele atunci când lipsa de aer nu se ameliorează după ședința prescrisă, când persoana nu poate rosti o propoziție întreagă sau când buzele și unghiile devin vinete. Se sună la 112 și în caz de confuzie, somnolență neobișnuită sau pierderea cunoștinței. La copii, semnele de alarmă includ respirația foarte rapidă, tragerea pielii între coaste la fiecare inspir și refuzul de a bea.
Planul de tratament pentru crize, inclusiv momentul în care se cere ajutor, se stabilește dinainte cu medicul, mai ales la persoanele cu astm și factori declanșatori cunoscuți. Folosirea aparatului mai des decât s-a stabilit nu înlocuiește evaluarea medicală.
