Perioada de după naștere vine cu numeroase schimbări fizice, iar unele dintre ele sunt discutate prea puțin. Scăpările involuntare de urină la tuse, strănut, râs, alergare sau ridicarea copilului sunt relativ frecvente, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie ignorate sau acceptate ca o consecință inevitabilă a maternității.
În multe situații, simptomul este legat de modul în care sarcina și nașterea au influențat planșeul pelvin. Recuperarea poate necesita timp, exerciții adaptate și, în anumite cazuri, evaluare medicală sau proceduri suplimentare.
De ce pot apărea scăpările urinare după naștere
Planșeul pelvin este alcătuit din mușchi și țesuturi care susțin vezica urinară, uterul și rectul. Această musculatură participă la controlul urinar și intestinal, dar contribuie și la stabilitatea pelvisului în timpul mișcării.
Pe parcursul sarcinii, greutatea uterului și modificările hormonale cresc solicitarea asupra zonei pelvine. Nașterea poate adăuga presiune asupra mușchilor, nervilor și țesuturilor de susținere, indiferent dacă a fost vaginală sau prin cezariană.
După naștere, planșeul pelvin poate fi:
• suprasolicitat de revenirea rapidă la efort.
• afectat de durere sau de cicatrici;
• prea tensionat și greu de relaxat;
• insuficient coordonat cu respirația și abdomenul;
• dificil de activat voluntar;
• slăbit sau întins;
Atunci când presiunea asupra vezicii crește brusc, musculatura poate să nu răspundă suficient de repede. Astfel pot apărea pierderi urinare la tuse, strănut, râs, ridicarea unor obiecte sau activități cu impact.
Când simptomul apare în viața de zi cu zi
Scăpările urinare nu apar doar la antrenamente intense. Unele femei le observă atunci când urcă rapid scările, ridică bebelușul, împing căruciorul pe o pantă sau se ridică dintr-o poziție joasă.
Alteori, problema devine evidentă abia odată cu revenirea la alergare, fitness, dans sau exerciții cu greutăți. Impactul și creșterea presiunii abdominale solicită suplimentar planșeul pelvin și pot scoate la suprafață o dificultate care nu era vizibilă în repaus.
Relația dintre musculatura pelvină, respirație și activitatea fizică este explicată mai amplu în materialul despre scăpările urinare și revenirea la sport după naștere.
Faptul că pierderile sunt mici sau apar rar nu înseamnă că trebuie ascunse. Dacă simptomul se repetă, limitează activitatea fizică sau provoacă teamă și jenă, este util să fie evaluat.
Semne care necesită mai multă atenție
Scăpările urinare pot fi singurul simptom, dar uneori apar împreună cu alte manifestări:
• simptome care se agravează la efort.
• pierderi de gaze ori materii fecale;
• durere sau sensibilitate la nivelul cicatricii;
• infecții urinare repetate;
• urgență urinară puternică;
• dificultate în golirea vezicii;
• disconfort la contact sexual;
• durere pelvină;
• impresia că „ceva coboară” în interiorul vaginului;
• presiune sau senzație de greutate în pelvis;
Durerea, senzația de prolaps, sângerările neobișnuite, febra, sângele în urină sau infecțiile urinare repetate nu ar trebui puse automat pe seama recuperării postpartum. Acestea necesită evaluare medicală înainte de începerea unei proceduri de stimulare musculară.
Sunt suficiente exercițiile pentru planșeul pelvin?
Exercițiile Kegel pot fi utile atunci când problema este slăbiciunea musculară și contracțiile sunt efectuate corect. Totuși, ele nu reprezintă o soluție universală.
Planșeul pelvin nu funcționează separat de restul corpului. El lucrează împreună cu diafragma, abdomenul profund, mușchii spatelui, fesierii și respirația. Pentru controlul presiunii în timpul efortului, toate aceste componente trebuie să fie coordonate.
În plus, nu orice simptom pelvin este produs de o musculatură slabă. Uneori, planșeul pelvin este prea tensionat și nu se relaxează suficient. Într-o asemenea situație, efectuarea repetată a exercițiilor de contracție poate menține sau accentua disconfortul.
De aceea, prezența durerii pelvine, a durerii la contact sexual sau a dificultății de relaxare trebuie discutată cu un specialist înainte de începerea automată a exercițiilor de întărire.
Ce opțiuni pot fi discutate după perioada de recuperare
În funcție de simptome și de rezultatul evaluării, recuperarea poate include exerciții pentru planșeul pelvin, tehnici de respirație, adaptarea activității fizice și creșterea progresivă a efortului.
În anumite cazuri, după vindecarea postpartum și verificarea contraindicațiilor, poate fi luată în calcul și stimularea electromagnetică a musculaturii pelvine.
Emsella este o procedură non-invazivă în timpul căreia pacienta stă îmbrăcată pe un fotoliu special. Impulsurile electromagnetice produc contracții musculare profunde în zona planșeului pelvin, fără ace sau anestezie și fără o perioadă de recuperare după ședință.
Procedura poate fi discutată mai ales când există scăpări urinare la efort, senzația de musculatură pelvină slăbită sau dificultate în activarea voluntară a acesteia. Informațiile despre indicații și desfășurarea ședințelor sunt prezentate pe pagina dedicată Emsella după naștere la Clinica Prevencia.
Emsella nu trebuie începută imediat după naștere. Organismul are nevoie de vindecare, iar momentul potrivit depinde de tipul nașterii, existența cicatricilor, durere, sângerări, infecții și celelalte simptome asociate.
Procedura nu este potrivită pentru toate pacientele. Sarcina, pacemakerul, anumite implanturi metalice, infecția urinară activă și unele intervenții recente sunt exemple de situații care trebuie discutate medical înaintea tratamentului.
Câte ședințe pot fi necesare
Protocolul se stabilește individual, în funcție de severitatea simptomelor, momentul postpartum și răspunsul fiecărei paciente. Pot fi recomandate mai multe ședințe, urmate în anumite cazuri de ședințe de întreținere.
Rezultatele nu trebuie interpretate ca o garanție și pot varia de la o persoană la alta. Procedura trebuie integrată într-un plan realist de recuperare, care poate include și exerciții, adaptarea efortului și monitorizarea simptomelor.
Pentru estimarea bugetului, Clinica Prevencia publică separat tarifele și pachetele pentru ședințele Emsella. Serviciul nu este decontat prin CAS.
Recuperarea nu trebuie transformată într-o cursă
Fiecare organism se reface într-un ritm diferit. Revenirea rapidă la rutina de dinaintea sarcinii nu este un criteriu al unei recuperări reușite.
Scăpările urinare reprezintă un semnal că musculatura și presiunea din timpul efortului nu sunt încă gestionate optim. Reducerea temporară a intensității, corectarea tehnicii și solicitarea unei evaluări nu înseamnă renunțarea la activitate, ci construirea unei reveniri mai sigure.
Pierderea involuntară de urină după naștere este frecventă, dar nu trebuie normalizată. Atunci când persistă, se agravează sau limitează viața de zi cu zi, există motive suficiente pentru a discuta cu un specialist despre cauze și despre opțiunile potrivite de recuperare.
Acest material are rol informativ și nu înlocuiește consultația medicală. Durerea pelvină, febra, sângerările importante, sângele în urină, infecțiile urinare repetate, pierderea controlului intestinal sau senzația de prolaps necesită evaluare medicală.
Sursa foto: prevencia.ro
