Pentru o grădină de casă, irigarea cea mai eficientă este, de regulă, picurarea, pentru că aduce apa direct la rădăcini și pierde puțin prin evaporare. Furtunul și stropitoarea rămân alegeri bune pentru suprafețe mici sau pentru udări ocazionale, iar peluzele mari se descurcă mai bine cu aspersoare. Un programator simplu, la robinet, transformă oricare dintre aceste sisteme într-unul automat. Comparația și explicațiile de mai jos te ajută să alegi după suprafață, buget și timp disponibil.
Trei variante, comparate
| Criteriu | Picurare | Furtun cu pistol sau stropitoare | Aspersor |
|---|---|---|---|
| Potrivit pentru | Legume, flori, arbuști, pomi, ghivece | Suprafețe mici, udări ocazionale | Peluze și suprafețe mari |
| Consum de apă | Mic | Mediu, depinde de om | Mare, cu pierderi pe vânt |
| Efort zilnic | Foarte mic, după montaj | Mare | Mic, dar cere mutarea aparatului |
| Preț de pornire | Mediu | Mic | Mic până la mediu |
| Risc de boli pe frunze | Mic | Mare, dacă uzi frunzele | Mare |
| Se poate automatiza | Da, cu programator | Parțial | Da, cu programator |
Ce este irigarea prin picurare
Picurarea este un sistem de furtunuri subțiri, cu mici orificii sau picurătoare, prin care apa curge lent, în dreptul fiecărei plante. Spre deosebire de stropire, nu udă frunzele și nu răspândește boli. Un set de bază cuprinde un racord la robinet, un filtru, un reductor de presiune, un furtun principal și furtunuri subțiri cu picurători. Se montează în câteva ore și se poate extinde ușor.
Pașii de montaj
- Desenează grădina. Notează unde sunt plantele, cât de departe se află robinetul și ce rânduri trebuie udate.
- Alege kitul potrivit. Calculează lungimea de furtun și numărul de picurători.
- Montează filtrul și reductorul la robinet. Ele protejează sistemul de impurități și de presiune prea mare.
- Întinde furtunul principal de-a lungul rândurilor și fixează-l cu cârlige.
- Conectează picurătorii în dreptul fiecărei plante sau folosește furtun de picurare cu orificii la distanțe regulate.
- Închide capetele cu dopuri speciale.
- Testează. Deschide apa și verifică scurgerile, apoi reglează debitul.
- Acoperă cu mulci, pentru a reduce evaporarea și a proteja furtunurile de soare.
Furtunul: simplu, dar cu reguli
Pentru o grădină mică sau pentru ghivece, un furtun cu pistol cu mai multe jeturi este suficient. Câteva reguli îl fac mai eficient: udă dimineața devreme sau seara, la rădăcină, nu pe frunze; folosește jet fin, ca să nu spargi solul; lasă apa să pătrundă profund, nu doar la suprafață. Un furtun bun nu se răsucește, nu se sparge la îngheț și are racorduri etanșe. Iarna, golește-l și depozitează-l la adăpost.
Aspersorul: pentru gazon și suprafețe mari
Aspersorul distribuie apa sub formă de ploaie. Există modele oscilante, rotative și de tip pop-up, îngropate în pământ. Pentru o peluză, important este ca apa să se distribuie uniform: așază aparatele astfel încât zonele de acoperire să se suprapună ușor și măsoară cât timp trebuie să stea pornite punând un vas gol în gazon și urmărind când se umple până la nivelul dorit. Evită udarea pe vânt puternic, când jumătate din apă se pierde.
Programarea: cum scapi de udatul zilnic
Un programator de robinet, cu baterii, permite stabilirea zilelor și a duratei de udare. Poate fi conectat la picurare sau la aspersoare și costă puțin în raport cu timpul economisit. Pentru un rezultat bun, setează udarea dimineața devreme, când apa se evaporă mai greu și plantele o absorb mai bine. Ajustează programul după vreme: în zilele ploioase, dezactivează temporar, iar în valurile de căldură crește durata.
- Verifică programatorul și bateriile la începutul sezonului.
- Curăță filtrul de impurități periodic.
- Observă plantele: frunzele ofilite dimineața sau solul băltit sunt semne că programul trebuie corectat.
- Folosește un senzor de ploaie sau de umezeală, dacă sistemul îl permite.
Cât de mult să uzi, în funcție de plantă
Nu există un număr unic de litri valabil pentru toate culturile. Legumele-fruct, ca roșiile, castraveții și dovleceii, consumă multă apă, mai ales în perioada fructificării, iar o alternanță între uscăciune și udare abundentă duce la crăpături și la putregai. Salata și ridichile cer umezeală constantă, dar în cantități mici, pentru că au rădăcini superficiale. Pomii și arbuștii tineri au nevoie de udări profunde, rare, ca să își dezvolte rădăcini în adâncime, iar cei maturi se descurcă mult mai bine singuri. Plantele aromatice mediteraneene, ca rozmarinul sau lavanda, nu suportă excesul de apă.
Cea mai simplă verificare rămâne degetul: bagă-l în pământ, la câțiva centimetri adâncime. Dacă pământul este uscat, e timpul pentru udare; dacă e umed, mai așteaptă. Cu timpul, vei ști după aspectul plantelor și al solului cât și când să uzi, iar sistemul automat nu va face decât să îți ia această sarcină de pe umeri.
Apa colectată din ploaie, în butoaie așezate sub burlane, este o resursă bună pentru irigare. Este moale, la temperatura mediului și gratuită. Acoperă butoiul cu un capac sau cu o plasă, ca să nu devină loc de înmulțire pentru țânțari, și folosește apa în câteva zile.
Greșeli frecvente
Cea mai comună este udarea prea deasă și superficială: plantele își fac rădăcini la suprafață și suferă la prima secetă. A doua este presiunea prea mare, care smulge picurătorii sau sparge furtunurile subțiri. A treia este ignorarea scurgerilor mici: un racord care picură continuu irosește mult într-un sezon. Verifică periodic, mai ales după iarnă, dacă ceva s-a crăpat.
Iarna: protejează sistemul
Înainte de îngheț, golește conductele, scoate programatorul și filtrele, depozitează-le la adăpost și lasă robinetele deschise puțin, ca să nu rămână apă înăuntru. Apa înghețată sparge racordurile și furtunurile. Primăvara, spală filtrul, verifică picurătorii și pornește sistemul progresiv.
Pentru a alege ritmul de udare potrivit fiecărei culturi, de la salată la pomi, merită să parcurgi materialele din secțiunea Grădină, unde sunt grupate lucrările după anotimp. Iar pentru restul subiectelor de gospodărie, RevistaCăminului păstrează la un loc ghidurile despre casă, curățenie și organizare.
