Multi parinti isi doresc ca cei mici sa le povesteasca deschis ce li se intampla, dar intrebarea „Cum a fost azi?” primeste adesea un raspuns scurt. Asta nu inseamna neaparat ca nu exista nimic de spus. Copiii vorbesc despre emotii in felul lor, in functie de varsta, de temperament si de momentul in care are loc discutia.
Pentru adulti, conversatiile despre emotii pot parea simple. Pentru un copil, ele presupun sa recunoasca ce simte, sa gaseasca un cuvant potrivit si sa aiba incredere ca va fi ascultat. Fiecare dintre acesti pasi se dezvolta treptat, pe masura ce copilul creste.
Nici parintii nu au intotdeauna la indemana cuvintele potrivite. Dupa o zi lunga, cu multe lucruri de rezolvat, poate fi greu sa gasesti rabdarea pentru o discutie lunga, iar uneori chiar intrebarile puse cu cea mai buna intentie raman fara ecou. Asta face parte din viata obisnuita a oricarei familii.
Copiii spun multe si fara cuvinte
Inainte sa poata descrie o emotie, un copil o poate arata prin joc, prin desen sau prin felul in care reactioneaza la lucrurile obisnuite. Un copil mic poate repeta in joaca o situatie care l-a impresionat, iar un scolar poate deveni mai tacut dupa o zi grea, fara sa spuna de ce.
Cateva moduri prin care copiii pot exprima ce simt, fara sa o spuna direct:
- Jocul, in care apar personaje sau situatii din viata lor
- Desenele, cu scene sau culori care se repeta
- Schimbarile de comportament la masa, la culcare sau la plecarea spre gradinita
- Intrebarile puse aparent intamplator, in masina sau inainte de somn
- Nevoia de a sta mai aproape de parinte in anumite momente
Aceste semne nu au un inteles fix. Acelasi comportament poate avea explicatii diferite la doi copii, iar parintii sunt de obicei cei care pot pune lucrurile in contextul vietii de familie.
Discutiile importante apar adesea in treacat
Conversatiile despre emotii nu au loc neaparat la masa, fata in fata. Ele pot aparea in timpul unei plimbari, in timp ce gatiti impreuna sau seara, inainte de culcare. Atunci cand nu se simte privit sau intrebat direct, un copil poate povesti mai usor.
Felul in care este pusa o intrebare poate schimba si felul in care este primita:
| Ce poate spune parintele | Ce poate intelege copilul |
|---|---|
| De ce esti suparat? | Ca ar trebui sa aiba o explicatie clara |
| Pari putin trist azi | Ca cineva a observat cum se simte |
| Ce a fost bun azi si ce a fost mai greu? | Ca poate vorbi si despre lucruri neplacute |
| Si eu am avut zile asa | Ca emotiile lui nu sunt ciudate |
Nu exista o formula care sa functioneze mereu. Unii copii raspund la intrebari, in timp ce altii au nevoie doar de cineva care sta langa ei fara sa insiste.
Cand intrebarile parintilor raman fara raspuns
Exista perioade in care parintii observa schimbari pe care nu le pot explica: un copil care evita anumite situatii, care vorbeste mai putin sau care reactioneaza puternic la lucruri care inainte nu il deranjau. In astfel de momente, discutia cu un medic psihiatru copii Bucuresti sau cu un psiholog poate ajuta la intelegerea a ceea ce se intampla, tinand cont de varsta si de istoria copilului.
O evaluare psihologica poate aduna informatii din mai multe surse, de la parinti, de la copil si uneori de la scoala. Pentru copiii cu tulburari din spectrul autist, de exemplu, comunicarea despre emotii poate arata diferit, iar sedintele de terapie ABA se numara printre formele de interventie disponibile, alaturi de alte servicii adaptate fiecarui copil.
Fiecare copil are propriul ritm de a se deschide
Unii copii povestesc tot ce li se intampla, altii au nevoie de timp si de rabdare. Comparatiile cu fratii sau cu alti copii spun destul de putin despre felul in care un anumit copil traieste lucrurile.
Printre lucrurile care pot influenta cat de usor vorbeste un copil despre emotii se numara:
- Varsta si cuvintele pe care le cunoaste pentru ceea ce simte
- Temperamentul si felul in care primeste lucrurile noi
- Modul in care se vorbeste despre emotii in familie
- Experientele recente, cum ar fi o mutare sau o schimbare de scoala
Atunci cand apar intrebari despre un copil anume, raspunsurile pot fi date de specialistii care lucreaza cu copii si care pot privi toate informatiile impreuna.
