Un nume de domeniu este adresa pe care o scrii în browser ca să ajungi la un site, de exemplu numele firmei urmat de terminația .ro. Pentru o firmă, el este și identitatea online: apare în adresele de e-mail, pe cărți de vizită și în rezultatele căutărilor. O alegi bine dacă este scurt, ușor de scris după auz, apropiat de numele afacerii și liber de confuzii cu alte mărci. Explicațiile de mai jos pornesc de la situații din viața unei firme obișnuite.
Cum este alcătuit un nume de domeniu
Un domeniu are mai multe părți, citite de la dreapta la stânga. Terminația (de exemplu .ro, .com, .eu) se numește domeniu de nivel superior. Imediat în stânga ei se află numele propriu-zis, cel pe care îl alegi tu. Uneori mai apare și un subdomeniu, ca la „blog.” înaintea numelui. Împreună, aceste părți formează o adresă unică la nivel mondial: nu pot exista două domenii identice.
Domeniul nu este același lucru cu găzduirea. Domeniul este adresa; găzduirea este spațiul unde se află fișierele site-ului. Poți avea un domeniu fără site, sau poți muta site-ul la alt găzduitor păstrând aceeași adresă.
Cum găsește browserul site-ul pe baza numelui
Calculatoarele nu lucrează cu nume, ci cu adrese numerice. Între cele două lumi există un sistem de „agendă telefonică” a internetului, care transformă numele în adresa serverului. Procesul este explicat pas cu pas în materialul despre sistemul DNS și felul în care browserul găsește un site. Pentru o firmă, important este să știe că modificările făcute la nivelul acestui sistem, de exemplu schimbarea găzduirii, pot dura puțin până când ajung peste tot.
Criterii pentru alegerea numelui
- Scurt și ușor de scris. Un nume pe care cineva îl aude la telefon și îl poate scrie corect din prima este mai valoros decât unul spectaculos, dar complicat.
- Apropiat de numele firmei. Clienții trebuie să poată ghici adresa. Dacă firma se numește „Atelierul Lemnului”, un domeniu care sugerează acest nume este mai natural decât unul fără legătură.
- Fără cratime și cifre inutile. Ele se uită, se pierd la dictare și arată neprofesionist.
- Fără risc de confuzie cu o marcă existentă. Un nume prea apropiat de al unui concurent sau al unei companii cunoscute poate crea probleme juridice și de încredere.
- Pronunție clară. Evită cuvintele cu grafii dificile sau cu mai multe variante de scriere.
- Terminația potrivită. Pentru o firmă care lucrează în România, .ro transmite apartenența locală; alte terminații pot completa strategia, dar nu ar trebui să creeze confuzie.
- Disponibilitatea numelui și pe alte canale. Verifică dacă același nume e liber și pe rețele sociale, ca imaginea să fie consecventă.
Exemplu din viața unei firme mici
Presupune că un cabinet de contabilitate numit „Cifra Clară” își caută o adresă. Prima idee, o variantă cu cratimă și cu anul înființării, ar fi greu de dictat. A doua, un nume lung care include orașul și toate serviciile, ar fi anevoios de scris. Cea mai practică variantă ar fi forma scurtă, apropiată de numele firmei, completată cu adrese de e-mail care folosesc același domeniu. Pentru clienți, ceea ce contează este să țină minte adresa după o singură auzire.
Mai trebuie verificat dacă numele nu seamănă prea mult cu al unui alt cabinet din aceeași zonă, pentru a evita ca mesajele clienților să ajungă la concurent.
Securitatea domeniului: HTTPS și certificatele
După ce alegi domeniul, merită să te asiguri că site-ul se deschide în siguranță. Lacătul din bara browserului arată că legătura este criptată, iar asta depinde de un certificat digital asociat domeniului. Detaliile sunt în explicația despre HTTPS și certificatele care stau în spatele lacătului din browser. Pentru o firmă, lipsa HTTPS-ului descurajează vizitatorii, iar browserele avertizează utilizatorii când un site nu este protejat.
Dacă ai deja un site sub o altă adresă, schimbarea numelui trebuie făcută atent: adresa veche ar trebui să redirecționeze către cea nouă, ca să nu pierzi vizitatorii și legăturile existente. La fel, e-mailurile pe adresa veche ar trebui menținute o vreme, pentru ca nimeni să nu piardă mesaje.
Pași practici pentru înregistrare
- Notează trei-cinci variante de nume și verifică disponibilitatea lor.
- Testează-le: spune-le cu voce tare cuiva și roagă-l să le scrie.
- Caută numele și în căutări, pe rețele sociale și în registrele de mărci, ca să eviți suprapuneri.
- Înregistrează domeniul pe numele firmei, nu al unui angajat sau al unui prieten, ca să nu depinzi de o persoană.
- Activează reînnoirea automată sau notează data expirării; un domeniu expirat poate fi pierdut.
- Folosește o adresă de contact a firmei pentru cont și activează autentificarea în doi pași.
- Configurează e-mailul pe domeniul propriu și un certificat pentru site.
Un detaliu care surprinde pe mulți: domeniul se închiriază, nu se cumpără definitiv. Îl ai la dispoziție pe perioada pentru care ai plătit, iar la expirare poate fi reînnoit sau, dacă uiți, poate ajunge la altcineva. Pentru o firmă cu clienți vechi, pierderea adresei înseamnă pierderea unei părți din notorietate. De aceea, reînnoirea trebuie tratată ca o obligație administrativă, la fel ca o autorizație.
Greșeli frecvente
| Greșeală | Consecință | Ce faci |
|---|---|---|
| Domeniul înregistrat pe numele altcuiva | Pierzi controlul dacă relația se încheie | Înregistrează pe firmă |
| Uitarea reînnoirii | Site-ul și e-mailurile se opresc | Reînnoire automată, memento în calendar |
| Nume prea apropiat de o marcă cunoscută | Litigii, pierderea domeniului | Verifică înainte de achiziție |
| Nume greu de dictat | Clienții greșesc adresa | Testează-l oral |
| E-mail pe adresă gratuită | Imagine mai puțin profesionistă | Folosește adrese pe domeniul propriu |
Un domeniu bun este un activ pe termen lung, așa că merită să-i acorzi timp. Dacă vrei să înțelegi mai bine cum funcționează internetul din spatele adreselor, ghidurile de pe LumeaTehnologiei explică pe înțeles lucruri precum DNS, certificate și rețele.
